Actualitate, Fun&Monden

Santa Old John-Wheel Redivivus! (adică….Moș Ion Roată….e de actualitate!)

”Într-un bordei din cătunul Velniţa, sub umbra deasă a codrilor Vrancei, a văzut cu greu lumina zilei pruncul Ion, fiul ţăranilor clăcaşi Constantin şi Măriuţa Roată. La 1806, Moldova arăta o sălbăticie rară.(Între timp nu s-a schimbat mai-nimic). Erau atâtea râpe şi hăţişuri, încât oamenii plecaţi la râu sau la moară nu găseau întotdeauna drumul de întoarcere în sat” (…erau , ca și acum, crâșme la tot pasul!).

”Ţăranii munceau crâncen şi fără orizont.(heehehe…mulți semeni continuă și acum!).  Foamea, frigul şi sărăcia i-au ascuţit lui Ion nu numai pomeţii ci şi mintea, aşa că… eroul nostru  a lăsat-o mai moale cu truda, aşteptând ca destinul să-i facă o ofertă pentru isteţime.(și-acum!…și-acum!…mai-toți așteptăm!…de ce să muncim?) Bun de gură,(româncele…româncele!) vesel şi chibzuit(și noi!…și noi!..veseli și nechibzuiți), Ion Roată a ajuns în scurtă vreme un fel de filozof popular foarte căutat la nunţi şi botezuri.(un fel de Manelist actual!) Cînd doi ţărani stăteau să se omoare cu sapele pentru un braţ de fîn, Ion lămurea împărţirea fînului.(precum președintele actual!…Mare Mediator!) Sau, dacă ajungea prea tîrziu, organiza înmormîntarea.

Pe toată durata legendei sale a fost analfabet,(bahh…și mulți din actualii conducători sunt semi sau cu o spoială de cultură…) fiindcă prima şcoală sătească din regiunea Vrancei s-a deschis cînd el avea 62 de ani.

În 1857, Ion Roată e ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei.(Acum , urmașii lui Ion Roată sunt omniprezenți în Parlament!) Faima lui, clădită pe vorbe de duh şi pe un înverşunat spirit de dreptate,(Băsescu-n-carne-și-oase!…dreptate, însă, doar ptr. apropiații și rudele sale!) creşte repede şi, în scurtă vreme, mărimile ţării încep să-l ia în calcul.(nimeni altul decât Becali!) Spătos, mustăcios, îmbrăcat cu haine din vremea dacilor, Ion Roată ştie să ridice moralul plebei şi amestecă cu mare iscusinţă unirea principatelor cu împroprietărirea ţăranilor.(CulițăTărâță și mari latifundiari actuali!) Kogălniceanu îl admiră. Ambasadorul reginei Victoria îl invită la ceai. Mai tîrziu, domnitorul Cuza se sfătuieşte cu el.

Moş Ion Roată s-a luptat pentru drepturile clăcaşilor fără zăbavă şi fără prea mare succes.(Așa cum, la Reșița, se luptă ptr drepturile haidamacilor milionari!, edilul). În urma jalbelor pe care le-a tot trimis către stăpînire a fost chiar arestat. A fost eliberat, dar apoi a fost prigonit de boieri. În 1882, înainte ca Kogălniceanu să se hotărască să-i acorde un ajutor viager,(pensiile mult prea  simțite de azi!) Moş Ion Roată moare într-o sărăcie lucie ca o medalie.” Text preluat din Academia Catavencu, adnotat.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*